Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mişcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.
În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:
- Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafaţa oceanelor şi a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în atmosferă prin transpiraţia solului, plantelor şi, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit evapotranspiraţie. Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporaţie şi numai 10% din evapotranspiraţie.
- Advecţia este procesul de transfer al unei proprietăţi atmosferice (căldură, frig, umiditate, vorticitate) prin mişcarea orizontală a masei de aer. În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mişcare a apei în stare solidă, lichidă sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecţie, apa evaporată de pe suprafaţa oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitaţii.
- Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături lichide de apă, formând nori sau ceaţă.
- Precipitaţiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă şi cade pe suprafaţa pământului. Forma de precipitaţii care apare cel mai frecvent este ploaia, alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapoviţa şi prelingerea de apă din ceaţă.
- Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheaţă sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.
- Intercepţia prin foliaj este partea din precipitaţii care este interceptată de frunzişul plantelor şi care, în timp, se evaporă fără a mai ajunge la suprafaţa solului. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza vântului, de temperatură, de densitatea frunzişului şi de alţi factori mai puţin însemnaţi.
- Infiltraţia este procesul de pătrundere a apei de la suprafaţa solului în interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.
- Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheaţă sau zăpadă) în stare lichidă.
- Scurgerea este procesul prin care apa se mişcă la suprafaţa sau sub suprafaţa solului. În această mişcare se poate face distincţie între:
- scurgerea de suprafaţă este scurgerea care are loc pe suprafaţa solului, având de obicei loc în straturi subţiri sau în şuvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului;
- scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se concentrează apa provenind din scurgerea de suprafaţă, formând pâraie, râuri şi fluvii;
- scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub suprafaţa solului, fie prin stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adâncime. Apa din stratele subterane se reîntoarce la suprafaţă fie prin izvoare, fie prin infiltraţie în râuri, oceane sau alte rezervoare de suprafaţă.
- Capilaritatea este mecanismul care asigură mişcarea verticală a apei subterane.
În principiu, apa se evaporă de la suprafaţa oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitaţii pe pământ şi apoi se scurge înapoi în oceane. Totuşi moleculele de apă nu îşi efectuează în mod necesar mişcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată şi scursă de repetate rânduri sau poate să fi urmat o cale mai scurtă şi să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale ciclului. [4]
Комментариев нет:
Отправить комментарий